Conductă fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși: proces de tratament termic și optimizare a performanței după deformare la rece

În industria modernă, țeavă fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși a devenit un material indispensabil și important în multe domenii datorită rezistenței sale ridicate, rezistenței la coroziune și proprietăților mecanice bune. Cu toate acestea, în producția și prelucrarea țevilor de oțel, deși procesul de deformare la rece poate schimba în mod eficient forma și dimensiunea materialului, acesta va acumula inevitabil o cantitate mare de stres rezidual în interiorul acestuia, ducând la creșterea rezistenței la deformare, care la rândul său afectează prelucrarea ulterioară și performanța generală a țevii de oțel. Din fericire, procesul de tratament termic, ca mijloc eficient, poate rezolva această problemă. Prin încălzire și conservarea căldurii, stresul rezidual din interiorul materialului poate fi eliberat, promovând înmuierea materialului, reducând rezistența la deformare și îmbunătățind performanța generală a țevii de oțel.

Deformarea la rece este de a efectua prelucrarea de deformare plastică a materialului fără încălzire sau la o temperatură scăzută de încălzire. Acest proces este utilizat pe scară largă în producția de țevi fără sudură din oțel inoxidabil, deoarece poate schimba în mod eficient forma și dimensiunea țevii de oțel, menținând în același timp rezistența și duritatea ridicată a materialului. Cu toate acestea, în timpul procesului de deformare la rece, din cauza extrudarii și întinderii granulelor și a limitelor de cereale în interiorul materialului de către forțe externe, va avea loc o mare cantitate de deformare plastică, ducând la modificări ale microstructurii boabelor, cum ar fi deformarea, strivirea. și dislocare, acumulând astfel o cantitate mare de stres rezidual în interiorul materialului.

Tensiunea reziduală se referă la starea de solicitare care încă există atunci când materialul nu este supus forțelor externe. Aceste tensiuni pot fi cauzate de deformarea neuniformă, interacțiunea dintre boabe, alunecarea granițelor și acumularea de dislocare în timpul deformării la rece. În țevile fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși, prezența tensiunii reziduale va duce la o creștere a rezistenței la deformare a materialului, adică capacitatea materialului de a rezista la deformare este îmbunătățită atunci când este supus forțelor externe. Acest lucru nu numai că va crește dificultatea prelucrării și formării ulterioare, dar poate afecta și proprietățile mecanice și durata de viață a țevii de oțel.

Pentru a elimina stresul rezidual din interiorul conductei fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși după deformarea la rece, a înmuia materialul și a reduce rezistența la deformare, a luat ființă procesul de tratament termic. Procesul de tratament termic include în principal trei etape: încălzire, izolație și răcire. Prin controlul precis al parametrilor acestor trei etape, microstructura și proprietățile materialului pot fi modificate în mod eficient.

În procesul de tratament termic, încălzirea este primul pas. Prin încălzire, atomii și moleculele din interiorul țevii fără sudură cu pereți groși din oțel inoxidabil câștigă energie, încep să vibreze și să difuzeze, iar boabele și granițele de cereale încep și ele să se înmoaie. Pe măsură ce temperatura crește, stresul rezidual din interiorul materialului începe să se elibereze treptat. Acest lucru se datorează faptului că la temperaturi ridicate, mobilitatea atomilor și moleculelor este îmbunătățită și pot fi rearanjate și echilibrate, eliminând astfel stresul intern cauzat de deformarea la rece.

Izolarea este o etapă cheie în procesul de tratament termic. După încălzire la o anumită temperatură, acesta este menținut pentru o perioadă de timp, astfel încât atomii și moleculele din interiorul materialului să aibă suficient timp pentru a difuza și rearanja, eliberând astfel stresul rezidual mai bine. Durata timpului de izolare depinde de factori precum tipul, grosimea și temperatura de încălzire a materialului. Este posibil ca timpul de izolație prea scurt să nu poată elibera complet stresul rezidual, în timp ce timpul de izolație prea lung poate face ca materialul să se înmoaie excesiv, afectând procesarea și performanța ulterioară.

Răcirea este, de asemenea, un pas important în procesul de tratament termic. Diferitele rate și metode de răcire vor avea un impact semnificativ asupra microstructurii și proprietăților materialului. În general, pentru țevile fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși, viteza de răcire nu trebuie să fie prea rapidă pentru a evita stresul intern excesiv și neomogenitatea structurală. Rata de răcire adecvată poate promova înmuierea materialelor, poate reduce rezistența la deformare și poate menține rezistența și tenacitatea ridicate.

Prin încălzire, izolație și răcire în timpul tratamentului termic, stresul rezidual din interiorul țevii fără sudură din oțel inoxidabil este eliberat, materialul este înmuiat și rezistența la deformare este redusă. Această modificare nu este numai favorabilă prelucrării și formării ulterioare, cum ar fi tăierea, îndoirea, sudarea etc., dar poate și îmbunătăți performanța generală a țevii de oțel, cum ar fi rezistența, tenacitatea, rezistența la coroziune etc.

După tratamentul termic, microstructura internă a țevii fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși este optimizată, stresul rezidual este eliberat, materialul este înmuiat, rezistența la deformare este redusă și performanța generală este îmbunătățită semnificativ. Aceste modificări fac ca țevile fără sudură cu pereți groși din oțel inoxidabil să aibă o perspectivă mai largă de aplicare în multe domenii.

În domeniul petrochimiei, țevile fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși trebuie să reziste la presiune ridicată, temperaturi ridicate și medii corozive. După tratamentul termic, țeava de oțel are o rezistență și duritate mai mare, poate rezista mai bine la deteriorarea acestor medii dure asupra materialului și poate asigura siguranța și stabilitatea transmisiei fluidelor.

În domeniul prelucrării alimentelor, țevile fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși trebuie să îndeplinească cerințele de non-toxice, nu ușor de ruginit și ușor de curățat. Țeava de oțel tratată termic nu numai că are o rezistență excelentă la coroziune, dar are și performanțe bune de modelare și procesare, care pot îndeplini cerințele complexe de formă și dimensiune ale echipamentelor de prelucrare a alimentelor.

În domeniul dispozitivelor medicale, țevile fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși trebuie să aibă proprietăți mecanice excelente și proprietăți antibacteriene. Țeava de oțel tratată termic nu numai că are rezistență și tenacitate ridicate, dar își poate îmbunătăți și mai mult proprietățile antibacteriene și biocompatibilitatea prin tratarea suprafeței și tehnologia de modificare pentru a îndeplini cerințele speciale ale dispozitivelor medicale.

În domeniul decorațiunilor arhitecturale, țevile fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși sunt favorizate pentru caracteristicile lor frumoase și durabile. Țeava de oțel tratată termic nu numai că are performanțe mai bune de modelare și prelucrare, dar își poate îmbunătăți efectul decorativ și valoarea ornamentală prin procese de tratare a suprafeței, cum ar fi lustruirea și colorarea.

Țeava fără sudură cu pereți groși din oțel inoxidabil deformat la rece poate elibera eficient stresul rezidual intern, poate înmuia materialul, reduce rezistența la deformare și poate îmbunătăți performanța generală prin procesul de tratament termic. Această modificare nu este numai favorabilă prelucrării și formării ulterioare, dar oferă și o garanție solidă pentru aplicarea largă a țevilor fără sudură din oțel inoxidabil cu pereți groși în mai multe domenii.